Seductia robei, reflectii despre vocatie (III). Rationamentul, sofismul si alte fantezii – av. Ioan Chelaru – vicepresedinte UNBR
Seducția robei, reflecții despre vocație (III). Raţionamentul, sofismul şi alte fantezii
av. Ioan Chelaru – vicepreÈ™edinte UNBR
Motto: „Logica unei teorii trebuie să pornească de la o coerenţă internă…â€
Albert Enstein
Am demonstrat, cred, până la acest moment, în primele două eseuri din această serie, că profesia de avocat este una de vocaţie, pasională, şi poate fi exercitată şi desăvârşită de aceia care au un talent nativ pentru asta. Pentru ceilalţi, putem spera că ar putea dovedi hărnicia de a profesa corect şi în respectul legislaţiei statutare, chiar dacă unei asemenea prestaţii îi va lipsi mereu acea sclipire rarisimă care face diferenţa dintre elită şi breaslă sau corp profesional.
De când sunt prins şi eu în toată această nebunie a conţinutului semantic postmodern, a construcţiilor şi soluţiilor europene, a problemelor interne ale avocaţilor, de când am frisonul disoluţiei organizaţiilor noastre, de când mă preocupă grija că am putea deveni inutili şi indezirabili în faţa construcţiilor corporatiste, de când apar dezertări capitaliste de la principiile organizării proprii, încep să văd mai limpede.
La orice nivel politic, intern sau european, este nevoie de elită juridică, altfel vom avea o lume în care nimeni nu mai ÅŸtie exact ce spune, vom fi pasibili de a fi manipulaÅ£i în mod prostesc, aruncaÅ£i înainte ÅŸi îndărăt, fără a mai înÅ£elege care este drumul drept al legii, al justiÅ£iei, al dreptăţii… (vezi, etimologia: termenul drept derivă din lat. „diritoâ€, ceea ce se traduce exact prin expresia „drum drept, cale sigurăâ€).
Nu sunt anti-european, nu am fantezii bicisnice, nu cred că am fi intrat în „rândul lumii†civilizate altfel decât prin aderare. Îngrijorătoare este, în schimb, „sălbăticia super-civilizaţiei†şi „i-logica†acesteia. Să facem, mereu, apel la memorie: acum mai bine de un deceniu – şi asta e doar„o clipă†din perspectiva istoriei, Papa Ioan Paul al II-lea a avertizat întreaga Europă despre acest pericol. Mai aude cineva o „voce†lucidă, conştientă şi responsabilă, o voce a raţiunii şi credinţei care poate cântări greutatea fiecărui cuvânt? Îmi rămâne să sper, doar, că da!
Am putea reînvăţa să avem coerenÅ£a sublimă a logicii, ar putea fi o soluÅ£ie. Iar eu sunt convins, aÅŸa cum am ÅŸi afirmat, că am putea merge înainte cu o privire reverenÅ£ioasă aruncată trecutului, măcar în modalitatea unor „poveÅŸtiâ€. Iată:
Mai ieri, când eram foarte tânăr şi student, profesorii noştri nu predau doar teoria dreptului, ci şi metoda de a învăţa. (Îi voi ajunge vreodată în dimensiunea intelectuală? Nu ştiu asta, dar voi încerca!)
Era ca o poruncă oferită în glumă: „peripatetizaÅ£iâ€! Explicată pe o cale scurtă, peripatetica este metoda aristotelică de a forma omul, în ÅŸcoală, astfel încât principiile ÅŸi regulile gândirii să i se impregneze reflexiv ÅŸi definitiv în celula nervoasă, ca o a doua natură, iar tehnica silogismului se asimila unor grupări de vocale intonate într-o unică ÅŸi inedită muzicalitate. Este modul eficient ÅŸi sigur de a antrena memoria, ceea ce este vital dacă ne dorim oameni formaÅ£i, nu doar informaÅ£i.
Şi astfel, în sesiune, când ne puneam cu toţii la treabă şi incepea fenomenul de asimilare a materiei, arătam ca nebunii: umblam şi recitam prin Universitate, ca fluturii prinşi în mirajul lunii mai. Aş zâmbi ca în faţa unei amintiri frumoase dacă aş mai vedea aşa ceva, dar mi-ar plăcea mult să am asemenea „nebuni†la cursurile mele şi printre studenţii mei, chiar dacă sunt nebuni cu maşină de lux şi ultimul model de laptop…
Mereu ni se amintea că abia după o bună disciplină a gândirii, asimilată cu efort de lungă durată, după practică ÅŸi experienÅ£e profesionale dureroase, poate cineva să aibă â€intuiÅ£ie juridicăâ€, să poată pretinde a ÅŸti ce înseamnă regula „da mihi facta, dabo tibi jusâ€Â [1].
Regretatul profesor ÅŸi penalist Octavian Loghin interoga metodic fiecare student la examenul oral ÅŸi, dacă avea cea mai mică bănuială că ai învăţat pe de rost, orbeÅŸte, te chema în sesiunea următoare. Calm, afirma: „dacă doriÅ£i să profesaÅ£i vreodată bine, trebuie să învăţaÅ£i atât de logic, încât să deduceÅ£i conÅ£inutul infracÅ£iunii ÅŸi intenÅ£ia legiuitorului…â€
ÃŽn materie civilă, „obligaÅ£iile†(sau, în varianta lipsită de jargon: Teoria generală a ObligaÅ£iilor) constituiau proba de foc, întrucât reprezintă baza gândirii juridice civile din toate timpurile, urmate de „succesiuniâ€, în ordinea importanÅ£ei ÅŸi aplicabilităţii la nivel social. Aceste materii reprezintă moÅŸtenirea dreptului roman asimilat în spaÅ£iul românesc prin indelungi avataruri ÅŸi modificări. ÃŽn teoriile ÅŸi doctrina acestor două materii, se regăseÅŸte logica aristotelică ÅŸi construcÅ£ia rafinată a jurisconsulÅ£ilor romani. Personal, nu cunosc vreun jurist, chiar profesor cu stagiu ÅŸi vechime, care să cunoască integral acest domeniu. Dificultatea nu vine din teorie, ci din versatilitatea realităţii ÅŸi a raporturilor sociale, mereu dinamice.
Dar dreptul nu se schimbă, oamenii şi lumea, da.
Afirm în cunoştinţă de cauză că este un „infern†pentru orice student la drept să înveţe logică, să invoce construcţia ei, să asume tipologiile de construcţii argumentative, demonstrative şi retorice. Legile gândirii corecte dau ameţeli, regulile persuasiunii- dureri de dinţi (n.a.: persuasiunea nu este manipulare!)
Åži aproape în fiecare an de studiu, o luam de la capăt, dar învăţam să iubim „chinul†gândirii. Parea amuzantul „mi-Å£i-li-ni-vi-liâ€Â al lui Ion Creangă. Åži, cu toate acestea, ne-au rămas în minte reguli categorice ÅŸi de nenlăturat, ca, de exemplu: „termenii dintr-o concluzie dedusă nu pot avea alt înÅ£eles decât acela aÅŸezat în premisă…â€, sau „dintr-o situaÅ£ie particulară nu se poate concluziona universal…â€
Åži înveÅ£i, înveÅ£i, apoi afli că nu există decât ÅŸase posibilităţi ale gândirii valide, ÅŸase grupuri silogistice, încerci să le găseÅŸti în doctrina civilă sau penală… Bine ar fi, indiferent de cum arată realitatea, ca studenÅ£ii mei ÅŸi tineretul, în general, să-ÅŸi verifice validitatea gândirii, temeinicia mesajului, să construiască discurs ÅŸtiinÅ£ific, deoarece, doar astfel, nu se creează „eroare ilicităâ€Â (expresie aristotelică).
Acest tip de eroare este vizibil pentru cei cu experienÅ£a mea, ÅŸi constă, în principal, în a pune concluziile înaintea premiselor; o vedem în rechizitorii – cu predilecÅ£ie, în „motivările†(considerentele) hotărârilor judecătoreÅŸti, în memoriile ÅŸi concluziile scrise ale unor colegi de-ai noÅŸtri. Åži pentru că nu doresc să fiu doar un teoretician, citez, fără a indica nume sau dosar: „atitudinea infracÅ£ională a învinuitului aduce atingere fundamentelor democraÅ£iei…â€
Vă invit pe dumneavoastră, lectorii, să observaÅ£i „defectul de logicăâ€Â din această asertaÅ£ie…
ToÅ£i profesioniÅŸtii de elită, buni, remarcabili, cunosc ÅŸi aplică regula logică simplă: actul de justiÅ£ie este în mod implicit o „demonstraÅ£ieâ€. Vinovăţia, culpa, ilicitul civil, dolul, eroarea, trebuie dovedite în construcÅ£ii logice impecabile. Generalizarea prin „sofismâ€, prin aproximare logică după categorii discursive care provin din medii nejuridice, ne pune în pericol pe toÅ£i.
Aşadar, dacă putem rămâne cu mintea întreagă în aceste vremuri, am avea marele avantaj de a vedea fisurile din proiectele şi tendinţele lumii moderne şi ne-ar putea oferi soluţia simplă de a ne poziţiona corect în raport cu organismele Uniunii Europene. Nu este imposibil, dar – În preajma Crăciunului – ar trebui să ne păstrăm inima bună şi bucuria. Răul ar putea fi doar în inchipuirea noastră, deşi este acolo, la pândă…
[1] Pentru cei curioşi şi interesaţi, domnul profesor Oancea face demonstraţii de măestrie a „logicii†interioare a dreptului roman).
Av. prof. univ. dr. Ioan Chelaru
Decanul Baroului NeamÈ›
Preluare prin amabilitate și cu acordul www.juridice.ro