Av. dr. Gheorghe Florea: "EXERCIÈšIU DE IMAGINAÈšIE: O LUME FARA AVOCAÈšI"
EXERCIÈšIU DE IMAGINAÈšIE: O LUME FÄ‚RÄ‚ AVOCAÈšI
Av. dr. Gheorghe Florea
Președintele UNBR
Anul acesta, Ziua Europeană a Avocaților se sărbătorește simultan cu Ziua Europeană a Justiției, pe 25 octombrie, în toate țările de pe continent. Scopul acestei duble aniversări este comun: informarea cetățenilor cu privire la drepturile lor și instrumentele legislative care le protejează, dar și o mai bună comunicare între juriști, în scopul de a întări protecția acestor drepturi. Și, dacă privim ce se întâmplă în jur, putem identifica un subiect implicit al dezbaterilor ce vor avea loc în această zi: pericolul în care se află justiția și apărarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Cu alte cuvinte statul de drept.
Actualmente, în România, avocatul are un rol bine definit, ca ,,partener indispensabil al justiÈ›ieiâ€, prevăzut în mod expres în art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea È™i funcÈ›ionarea profesiei de avocat. ÃŽnsă, această â€recunoaÈ™tere oficială†a putut fi făcută abia anul trecut, prin legea nr. 25 din 24 martie 2017, prin eforturile Uniunii NaÈ›ionale a Barourilor din România.
Regretatul profesor Viorel Mihai Ciobanu observa că noÈ›iunea folosită ani la rând pentru avocaÈ›i în raport cu justiÈ›ia, aceea de ,,auxiliari ai justiÈ›iei†se impunea a fi înlocuită cu cea de ,,parteneri ai justiÈ›ieiâ€. ÃŽntr-adevăr,  avocaÈ›ii reprezintă nu numai parteneri ai justiÈ›iei, ci È™i indispensabili acesteia, întrucât fără avocaÈ›i nu poate exista justiÈ›ie.
Acest lucru nu poate fi tăgăduit.
Multă vreme, ca o rămășiță a dictaturii comuniste, apărarea a stat într-o poziÈ›ie inferioară în sala de judecată (È™i încă stă în cele mai multe săli), ceea ce induce asupra cetățeanului percepÈ›ia că armele apărării nu sunt egale cu cele ale acuzării. Reglementările sub acest aspect s-au schimbat abia anul acesta, printr-o modificare la legea privind organizarea judiciară (legea nr. 304/2004), inclusă în pachetul legilor justiÈ›iei. GândiÈ›i-vă însă, că această dispoziÈ›ie, care este în mod evident incorectă È™i nedreaptă, a fost de neclintit în toÈ›i cei 27 de ani de la căderea dictaturii. Ori de câte ori s-a pus problema egalității de arme între acuzare È™i apărare, inclusiv în percepÈ›ia cetățeanului aflat în sala de judecată, disputa a fost mutată asupra numărului centimetrilor în plus pe care trebuie să-i aibă podiumul procurorului față de avocat. Și mai mult decât atât, când a fost vorba să se facă modificarea legilor justiÈ›iei, noua dispoziÈ›ie privind egalitatea poziÈ›iei procurorului È™i a avocatului în sala de judecată a fost printre primele atacate la Curtea ConstituÈ›ională. Ceea ce m-a uimit È™i întristat în acelaÈ™i timp a fost amploarea eforturilor de argumentare a â€neconstituÈ›ionalității†acestei reglementări privind poziÈ›ia egală a procurorului È™i a avocatului în sală, cu trimiteri de drept comparat, scoase din context. Evident, Curtea ConstituÈ›ională a respins argumentele de neconstituÈ›ionalitate, fiind o chestiune de bun simÈ›, pentru care nici nu trebuie să ai facultatea de drept.
Pentru că tema recomandată  în acest an de Consiliul Barourilor Europene, pentru a marca Ziua Europeană a AvocaÈ›ilor este â€De ce sunt importanÈ›i avocaÈ›ii? Apărând apărătorii statului de dreptâ€, vă propun să facem un exerciÈ›iu de imaginaÈ›ie È™i să ne închipuim, câteva clipe, o lume fără avocaÈ›ii apărării, în care ar exista doar judecătorul È™i procurorul, sau doar procurorul, în care cetățeanul ar fi singur în faÈ›a acuzării. GândiÈ›i-vă ca aÈ›i putea fi treziÈ›i, într-o dimineață, de bătăi insistente în ușă È™i veÈ›i fi ridicat din pat È™i dus la interogatoriu pentru niÈ™te fapte despre care, poate nu aveÈ›i habar sau le recunoaÈ™teÈ›i doar parÈ›ial È™i vi se refuză dreptul la apărare.
Sau să ne imaginăm că avocaÈ›ii sunt vânaÈ›i pentru a fi anihilaÈ›i (aÈ™a cum se întâmplă, din păcate, în prea multe locuri din lume) È™i aÈ™a cum È™i-a imaginat È™i Shakespeare, în â€Henric al IV- leaâ€, în care personajul Dick spune: “Primul lucru pe care-l facem este să ucidem toÈ›i avocaÈ›ii”. E unul dintre cele mai controversate citate, care a dat mult de gândit societății, a generat dezbateri intense cu privire la ce a vrut autorul să zică prin această afirmaÈ›ie, a dat titluri de cărÈ›i È™i de filme. Personajul Dick sugerează că una dintre căile pe care pretendenÈ›ii tronului le poate îmbunătăți este să omoare avocaÈ›ii. Sună cunoscut? Scos din context, aÈ™a cum este caracteristic zilelor noastre, aceste vorbe ar putea însemna că lumea ar fi mai bună fără avocaÈ›i. ÃŽn context însă, Dick este personajul dur, un ucigaÈ™, ale cărui idei È™i fapte arată cum se creează haos È™i tiranie prin uciderea apărătorilor poporului.
Dacă ne uităm puÈ›in în jur, tema este extrem de actuală. AcelaÈ™i lucru se întâmplă È™i acum, motiv pentru care Consiliului Barourilor Europene (CCBE) a È™i propus tema acestui an: â€Apărarea apărătorilor statului de dreptâ€.
Autoritarismul populist câștigă tot mai mult teren în lume È™i printre primele lucruri e care le fac noii lideri populiÈ™ti este pună botniță avocaÈ›ilor È™i jurnaliÈ™tilor, prin arestări abuzive È™i alte mijloace de presiune. Cel mai ilustrativ exemplu este Turcia, unde mii de avocaÈ›i au fost urmăriÈ›i penal È™i arestaÈ›i pentru că apărau persoane indezirabile noii conduceri. Chiar acum două zile am citit o scrisoare a CCBE către preÈ™edintele Recep Tayyip ErdoÄŸan, exprimându-È™i îngrijorarea față de situaÈ›ia avocaÈ›ilor în Turcia, în care scrie că â€potrivit informaÈ›iilor primite, începând din 2016, 1546 avocaÈ›i au fost sub urmărire penală, 592 au fost arestaÈ›i È™i au fost condamnaÈ›i la închisoare pe termen lung. Este, de asemenea a raportat că unii avocaÈ›i arestaÈ›i au fost supuÈ™i torturii È™i relelor tratamenteâ€. Acum doi ani, în China, 130 de avocaÈ›i au fost arestaÈ›i È™i supuÈ™i interogatoriilor È™i obligaÈ›i să pledeze culpabil în faÈ›a camerelor televiziunilor. ÃŽn toate țările atinse de valul populist, avocaÈ›ii sunt primii puÈ™i la zid.
Astăzi, justiția se află în mare cumpănă și odată cu aceasta și avocații. Sunt transformări ale sistemelor de justiție peste tot și se manifestă o luptă acerbă pentru preluarea controlului asupra acesteia.
Presiunile asupra avocaților sunt fără precedent. Sunt supravegheați tehnic și percheziționați în scopul de a aduce cât mai multe acuzări clienților lor, ignorând total reglementarea interceptării prin ricoșeu. Există destule cazuri în care avocații au fost forțați, șantajați să-și denunțe clienții, prin interpretări abuzive ale legislației. Sunt arătați cu degetul, în marile anchete de corupție ca și complici ai clienților lor, generalizând. Dar, marea majoritate a avocaților nu-și au locul în descrierea aceasta. Ei apără justiția și statul de drept.
Vedem foarte bine cum valul populist este în expansiune în întreaga lume și cum ordinea de drept scapă de sub control în tot mai multe țări. Este un trend foarte periculos care afectează chiar și democrațiile tradiționale.
Lupta împotriva terorismului și a crimei organizate, care a inclus și o componentă de propagandă prin justiția televizată,  a indus frică. Și e o reacție normală ca oamenii să se teamă și să ajungă să-și sacrifice drepturi fundamentale, cum ar fi cel la viață privată, pentru siguranță. Pe aceasta mizează și populiștii care tind să instaureze autoritarismul, încercând să inducă frica, să controleze justiția și să reducă la tăcere avocații.
ÃŽn acest context, mi se par relevante cuvintele lui Patrick Henry, PreÈ™edintele Comitetului pentru Drepturile Omului al CCBE, care a spus, în mesajul său de Ziua Europeană a AvocaÈ›ilor că â€avocatul reprezintă condiÈ›ia nu numai a prezervării valorilor noastre morale, umaniste dar È™i a bunăstării economice a societății noastre. Acesta a fost mereu un adevăr. Cu atât mai mult cu cât, în prezent, unii visează să substituie alte modele justiÈ›iei, pentru a reglementa raporturile noastre sociale: supravegherea È™i represiunea, religia, economia, comunicaÈ›iile (îndoctrinare, denigrare, demagogie, fake news, …)†.
Din păcate, asta se întâmplă. Vedem promovarea unor modele ale justiÈ›iei în care instrumentele apărării È™i accesul la justiÈ›ie prin avocat sunt subminate constant. Se fac campanii împotriva avocaÈ›ilor prin care să le distrugă imaginea, în care sunt catalogaÈ›i ca niÈ™te personaje care stau în calea luptei împotriva corupÈ›iei È™i a crimei organizate, apărând pe cei în afara legii, ignorând cu bună È™tiință că ei apără drepturi care revin oricărui cetățean. Ne-am confruntat È™i cu campanii de È™tiri false È™i dezinformare împotriva apărătorilor, care numeau secretul profesional â€super-imunitateâ€, ignorând cu bună È™tiință faptul că beneficiarul acestuia este cetățeanul, că e de la sine înÈ›eles că cetățeanul nu poate avea o apărare corespunzătoare fără a avea o relaÈ›ie confidenÈ›ială cu apărătorul său.
Toată campania împotriva așa numitelor legi ale justiției, în care în mod eronat sunt incluse și codurile penal și de procedură penală, a avut și o componentă împotriva apărării. Nu a existat proiect de lege, prin care să se urmărească întărirea garanțiilor dreptului la apărare fără a avea o replică virulentă din partea instituțiilor acuzării, a căror reacție era să arate cu degetul către avocați, ca apărători ai corupților. Să nu uităm că o bună parte a dispozițiilor din codul de procedură penală au fost desființate de CCR și pentru lipsa egalității de arme între acuzare și apărare și încălcarea dreptului la apărare.
Am putut observa în ultima vreme, nu numai la noi, inclusiv tendințe de preluare a controlului, din partea unor autorități statale, asupra organizațiilor profesionale care apără avocații. Și acest aspect face parte din încercările de preluare a controlului asupra justiției. În legătură cu acest aspect, vă propun încă un exercițiu de imaginație. Cum ar fi ca deciziile privind autorizarea exercitării profesiei să fie luate de o autoritate a statului, eventual numită politic? Cât de independenți ar fi avocații într-o asemenea situație și cât de apți pentru a-și exercita în mod liber profesia?
Av. dr. Gheorghe Florea
Președintele UNBR