De ce un Congres al Avocatilor cu tematica secretului profesional? (Partea a III-a) – av. Florea Gheorghe, Presedinte U.N.B.R.
De ce un Congres al Avocaților cu tematica secretului profesional? (Partea a III-a)
(Partea I a articolului poate fi consultată AICI)
(Partea a II-a articolului poate fi consultată AICI)
(Partea a III-a articolului poate fi consultată AICI)
Secretul profesional în contextul obligațiilor de a raporta suspiciuni ale avocaților, prevăzute de reglementările privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului
Una dintre reglementările europene cu un impact semnificativ asupra profesiei de avocat și a secretului profesional este DIRECTIVA (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (în continuare Directiva).
Aceasta a avut termen de transpunere pe 26 iunie 2017, însă Proiectul de lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (în continuare Proiectul) a rămas inert după dezbaterile publice.
Este o directivă foarte sensibilă în ceea ce privește secretul profesional al avocatului, care aduce cu sine valențe și interpretări noi. Se circumscrie mai clar aria de acoperire și finalitatea secretului profesional.
Supunem atenției prevederile cu impact asupra profesiei de avocat conținute în această reglementare europeană și cum sunt acestea transpuse în proiectul de lege publicat pe pagina Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor?[1]
Secretul profesional nu poate fi utilizat pentru protejarea sau ascunderea ilegalităților și nici pentru a acționa în contradicție cu spiritul legii
De la această idee pornește întreaga legislație referitoare la secretul profesional în contextul luptei împotriva spălării banilor.
Pentru a înțelege mai bine poziția autorităților europene privind secretul profesional al avocatului, dar și rațiunea și finalitatea dispozițiilor cu privire la acesta în contextul reglementărilor împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului, trebuie avută în vedere și Recomandarea Parlamentului European din 13 decembrie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (2016/3044(RSP)).
La punctul 4.2., acest document conține recomandări speciale referitoare la avocați:
â€4.2.AvocaÈ›ii
138. reamintește (Parlamentul European n.n.) că secretul profesional nu poate fi utilizat pentru protejarea sau ascunderea ilegalităților și nici pentru a acționa în contradicție cu spiritul legii; solicită să se garanteze faptul că privilegiul de secret în relația client-avocat nu îngreunează raportarea adecvată a tranzacțiilor potențial ilegale, fără a aduce atingere drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și principiilor generale ale dreptului penal; invită statele membre să emită orientări privind interpretarea și aplicarea privilegiului juridic profesional și să adopte o linie de demarcație clară între consilierea juridică tradițională și avocații care acționează în calitate de operatori financiari;
139. subliniază că un avocat care desfășoară o activitate într-un domeniu care depășește sarcina sa specifică de apărare sau de reprezentare în justiție și de consiliere juridică poate, în anumite împrejurări legate de menținerea ordinii publice, să facă obiectul obligației de a transmite autorităților anumite informații pe care le cunoaște;
140. subliniază că avocaÈ›ii care oferă consiliere clienÈ›ilor ar trebui să poarte aceeaÈ™i răspundere juridică pentru conceperea unor planuri de evaziune fiscală È™i a unor strategii de planificare fiscală agresivă care sunt pedepsite prin lege sau pentru crearea de sisteme financiare în scopul spălării de bani; subliniază că, în cazul în care devin complici la fraude, aceÈ™tia trebuie să facă în mod sistematic obiectul sancÈ›iunilor penale È™i al măsurilor disciplinareâ€
Este important de reținut că aceasta este o Recomandare a Parlamentului European, rezultată în urma Raportului Comisiei de anchetă privind scandalul Panama Papers (RAPORT din 16 noiembrie 2017 referitor la ancheta privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală), în care au fost implicate mari firme de avocatură, care sub umbrela secretului profesional își sprijineau clienții în operațiuni de spălare a banilor în paradisuri fiscale. Aceste aspecte au determinat o regândire la nivel european și global a limitelor și a ariei de acoperire a secretului profesional al avocatului.
ÃŽn acest Raport s-a constatat că sectorul serviciilor financiare – bănci, consilieri de investiÈ›ii sau firme de avocatură –†oferă clienÈ›ilor oportunități de evaziune fiscalăâ€. Pe baza dosarului „Panama Papers†s-a documentat È™i s-a făcut publică folosirea sistematică a unor practici ilegale, cum ar fi antedatarea de documente, È™i s-a scos în evidență încălcarea flagrantă a obligaÈ›iei elementare de diligență, inclusiv în cazul externalizării sarcinilor, din partea avocaÈ›ilor, administratorilor de patrimoniu È™i a altor intermediari vizaÈ›i, lucru demonstrat, de exemplu, de faptul că se întreÈ›in relaÈ›ii de afaceri cu întreprinderi ale căror directori nominali reprezintă până la 1 000 de societăți fictive sau care au decedat cu mai mulÈ›i ani în urmă (lit. AK din Raport);†La punctul 146 din acelaÈ™i Raport se evidenÈ›iază îngrijorările UE față de â€promiscuitatea È™i de conflictele de interese care afectează auditorii È™i consultanÈ›ii, avocaÈ›ii È™i firmele de avocatură care deseori servesc drept consilieri guvernamentali pentru elaborarea legislaÈ›iei fiscale, pentru conceperea instrumentelor AML È™i care chiar desfășoară anchete È™i audituri în numele autorităților de reglementare, în timp ce prestează servicii sau au prestat servicii entităților reglementateâ€.
ÃŽn raport găsim multe referinÈ›e referitoare la practicile ilegale ale unor firme de avocatură, însă din ansamblul acestui document este important de reÈ›inut că în mare parte, firmele de avocatură implicate în operaÈ›iuni de spălare a banilor au escaladat aria tradiÈ›ională de practică a profesiei. Iată de ce, punctul 138 din Recomandare invită statele „să adopte o linie de demarcaÈ›ie clară între consilierea juridică tradiÈ›ională È™i avocaÈ›ii care acÈ›ionează în calitate de operatori financiariâ€.
Trebuie să facem un efort pentru demarcarea mai clară a ariei de practică avocațială, pentru că numai aceasta este protejată prin secretul profesional al avocatului.
AÈ™a cum se subliniază la punctul 139 din acelaÈ™i Raport, â€un avocat care desfășoară o activitate într-un domeniu care depășeÈ™te sarcina sa specifică de apărare sau de reprezentare în justiÈ›ie È™i de consiliere juridică poate, în anumite împrejurări legate de menÈ›inerea ordinii publice, să facă obiectul obligaÈ›iei de a transmite autorităților anumite informaÈ›ii pe care le cunoaÈ™teâ€.
Trebuie să fim foarte atenți la incompatibilități, întrucât anumite suprapuneri ale ariilor de consultanță pot crea breșe în protecția secretului profesional.
Când există obligația de raportare?
Punctul (9) din DIRECTIVA (UE) 2015/849 prevede că „Membrii profesiilor juridice independente, astfel cum sunt definiÈ›i de statele membre, ar trebui să se supună prezentei directive atunci când participă la tranzacÈ›ii financiare sau la tranzacÈ›ii între societăți comerciale, inclusiv prin furnizarea de consultanță fiscală, întrucât aceasta prezintă riscul cel mai ridicat ca serviciile respectivilor membri ai profesiilor juridice liberale să fie folosite în mod abuziv, în scopul spălării produselor activității infracÈ›ionale sau în scopul finanțării terorismului. Cu toate acestea, ar trebui să existe scutiri de la orice obligaÈ›ie de raportare a informaÈ›iilor obÈ›inute fie înainte de o procedură judiciară, în timpul acesteia sau după aceasta, fie în cursul evaluării situaÈ›iei juridice a unui clientâ€.
Această prevedere a Directivei nu este imperativă, însă ne poate orienta cu privire la întinderea obligațiilor de raportare, astfel încât să nu fie încălcate drepturi fundamentale ale cetățenilor, incluzând secretul profesional.
Observăm că Directiva foloseÈ™te cuvântul â€participăâ€, noÈ›iune generică ce presupune interpretare È™i poate fi mai extinsă decât noÈ›iunile de â€asistență juridicăâ€, â€asistență judiciară†și â€reprezentareâ€, care se regăsesc în legislaÈ›ia profesiei, inclusiv în legislaÈ›ia naÈ›ională actuală împotriva spălării banilor [2].
Articolul 2 alin. (1), punctul 3 (b) din Directivă prevede limitativ tipul tranzacÈ›iilor cu privire la care există obligaÈ›ia de raportare a avocaÈ›ilor: â€Prezenta directivă se aplică următoarelor entități obligate:
(b) notari și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, atunci când participă, în numele și pe seama clientului, la orice tranzacție financiară sau imobiliară, sau când acordă asistență pentru planificarea sau efectuarea tranzacțiilor pentru client referitoare la:
(i) cumpărarea și vânzarea de bunuri imobile sau entități comerciale;
(ii) gestionarea banilor, a valorilor mobiliare sau a altor active ale clientului;
(iii) deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii sau conturi de valori mobiliare;
(iv) organizarea contribuțiilor necesare pentru crearea, funcționarea sau administrarea societăților;
(v) crearea, funcÈ›ionarea sau administrarea de fiducii, societăți, fundaÈ›ii sau structuri similare;â€
Proiectul de lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative transpune ceva mai detaliat prevederile Directivei:
â€Art. 5 – (1) Intră sub incidenÈ›a prezentei legi următoarele entități raportoare:
f) notarii publici, avocaÈ›ii, executorii judecătoreÈ™ti È™i alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență pentru întocmirea sau perfectarea de operaÈ›iuni pentru clienÈ›ii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acÈ›iuni sau părÈ›i sociale ori elemente ale fondului de comerÈ›, administrarea instrumentelor financiare, valori mobiliare sau a altor bunuri ale clienÈ›ilor, operaÈ›iuni sau tranzacÈ›ii care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcÈ›ionării sau administrării unei societăți constituite potrivit dispoziÈ›iilor Legii nr. 31/1990 republicată, cu modificările È™i completările ulterioare; constituirea, administrarea ori conducerea unor astfel de societăți, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum È™i în cazul în care participă în numele sau pentru clienÈ›ii lor în orice operaÈ›iune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;â€
Aceste dispoziÈ›ii sunt limitative È™i de strictă interpretare, astfel încât se poate trage concluzia că nu există obligaÈ›ii de raportare în cazul altor servicii avocaÈ›iale de asistență sau reprezentare în tranzacÈ›ii, deÈ™i față de reglementarea în vigoare[3] È™i față de Directivă, este introdusă o frază mult prea generală, care poate genera abuzuri: obligaÈ›ia de raportare a avocatului atunci când acordă asistență pentru â€operaÈ›iuni sau tranzacÈ›ii care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietateâ€. Practic, aproape orice implică â€o sumă de bani†sau â€un transfer de proprietateâ€.
Excepții/ scutiri de raportare
Punctul 9, teza a 2 a din Directivă prevede că â€ar trebui să existe scutiri de la orice obligaÈ›ie de raportare a informaÈ›iilor obÈ›inute fie înainte de o procedură judiciară, în timpul acesteia sau după aceasta, fie în cursul evaluării situaÈ›iei juridice a unui clientâ€. Este normal să existe o asemenea excepÈ›ie pentru protecÈ›ia dreptului fundamental la apărare È™i la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât procedurile judiciare nu vor putea fi folosite niciodată în scopul spălării banilor sau a finanțării terorismului. O raportare a datelor obÈ›inute de avocat de la client în scopul iniÈ›ierii ori derulării unei proceduri judiciare nu este necesară pentru atingerea obiectivului Directivei.
Art. 9, alin. (2) din Proiect transpune această excepÈ›ie de la obligaÈ›ia de raportare, prevăzând expres că avocaÈ›ii â€au obligaÈ›ia de a transmite un raport de activitate suspectă numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informaÈ›iile pe care acestea le primesc de la unul dintre clienÈ›ii lor sau le obÈ›in în legătură cu aceÈ™tia în cursul evaluării situaÈ›iei juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligaÈ›iei de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau în legătură cu aceste proceduri, inclusiv de consiliere juridică privind iniÈ›ierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informaÈ›ii sunt primite sau obÈ›inute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acesteaâ€.
Spre deosebire de reglementarea în vigoare [4], proiectul exceptează de la raportare nu numai informațiile primite de la client, ci și cele obținute în legătură cu clientul, în cursul evaluării situației juridice a acestuia.
Opozabilitatea secretului profesional în contextul reglementărilor privind combaterea spălării banilor
O idee centrală a Directivei este aceea că secretul profesional nu poate fi utilizat pentru protejarea sau ascunderea ilegalităților È™i nici pentru a acÈ›iona în contradicÈ›ie cu spiritul legii. ÃŽn acest sens, punctul 9 teza ultimă din Directivă se referă la secretul profesional È™i opozabilitatea acestuia: â€Consilierea juridică ar trebui în continuare să facă obiectul obligaÈ›iei de păstrare a secretului profesional, cu excepÈ›ia cazurilor în care juristul participă la spălarea banilor sau la finanÈ›area terorismului, consilierea juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului sau juristul È™tie că un client doreÈ™te consiliere juridică în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismuluiâ€.
ÃŽn ce priveÈ™te Proiectul de transpunere, se poate observa un anumit â€exces de zelâ€, întrucât art. 32, alin. 4 prevede că â€Secretul profesional È™i bancar la care sunt È›inute entitățile raportoare, inclusiv cele prevăzute prin legi speciale, nu sunt opozabile Oficiului sau autorităților È™i instituÈ›iilor publice menÈ›ionate la art. 1 alin. (2) din prezenta legeâ€[5].
La prima vedere, această dispoziÈ›ie ar putea părea că desfiinÈ›ează practic secretul profesional în faÈ›a Oficiului NaÈ›ional de Prevenire È™i Combatere a Spălării Banilor (denumit în continuare Oficiul). ÃŽnsă, din art. 25 alin. 3 din Proiect, reiese că Oficiul nu poate trece acÈ›iuni de verificare È™i control la entitatea raportoare, respectiv sediul avocatului, decât dacă din datele È™i informaÈ›iile deÈ›inute de Oficiu rezultă situaÈ›ii cu risc ridicat de spălare de bani sau de finanÈ›are a terorismului la oricare dintre entitățile raportoare, deci când există suspiciuni È™i în privinÈ›a avocatului. Mai departe, la alin. (5), proiectul prevede că â€Entitățile raportoare ce fac obiectul supravegherii sau controlului au obligaÈ›ia de a pune la dispoziÈ›ia reprezentanÈ›ilor împuterniciÈ›i, anume desemnaÈ›i, ai autorităților prevăzute la alin. (1) datele È™i informaÈ›iile solicitate de către aceÈ™tia pentru realizarea atribuÈ›iilor specifice. ReprezentanÈ›ii împuterniciÈ›i ai autorităților prevăzute la alin. (1), în exercitarea atribuÈ›iilor de supraveghere È™i control, pot reÈ›ine copii ale documentelor verificate.â€
Prin urmare, autoritățile prevăzute la art. 25, alin. (1) din Proiect[6], inclusiv organismele de autoreglementare, pot efectua controale la avocați numai în cazul în care există suspiciuni participare, inclusiv sub forma consilierii juridice pentru a ascunde operațiuni de spălare a banilor sau finanțare a terorismului de către aceștia. [7] De drept, avocatul nu este îndrituit să consilieze clientul în eludarea legii!
Secretul profesional nu este și nu poate fi opozabil Oficiului în situația în care avocatul însuși este suspectat de participare la operațiuni de spălare a banilor și finanțarea terorismului.
Însă, ori de câte ori avocatul acționează conform legii și consilierea, asistența sau reprezentarea pe care o oferă clientului sunt legale și licite, poate opune secretul profesional organelor de investigație, oricare ar fi acestea. Acest aspect ar trebui să reiasă cu mai multă claritate în proiectul de leg, pentru prevenirea abuzurilor.
Rolul organismelor de autoreglementare. Obligațiile entităților raportoare in raport cu organismele de autoreglementare
Chiar dacă Directiva întârzie să fie transpusă, profesia trebuie să fie pregătită pentru â€impactul†acesteia, mai ales că sunt prevăzute responsabilități sporite pentru organismele de autoreglementare.
Punctul 39 din Directivă prevede că â€ÃŽn cazul anumitor entități obligate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna un organism corespunzător de autoreglementare în calitate de autoritate care este informată în primă instanță în locul unității de informaÈ›ii financiare. ÃŽn conformitate cu jurisprudenÈ›a CurÈ›ii Europene a Drepturilor Omului, un sistem în care raportarea se face în primul rând către un organism de autoreglementare constituie o garanÈ›ie importantă pentru a menÈ›ine protecÈ›ia drepturilor fundamentale în ceea ce priveÈ™te obligaÈ›iile de raportare aplicabile avocaÈ›ilor. Statele membre ar trebui să furnizeze mijloacele È™i modalitatea de păstrare a secretului profesional È™i a confidenÈ›ialității È™i de respectare a vieÈ›ii privateâ€.
În ce privește transpunerea, o bună parte a acestui proiect și în același timp o noutate, este cea referitoare la rolul organismelor de autoreglementare a entităților obligate să raporteze, cât și la obligațiile entităților raportoare față de organismele de autoreglementare.
Ca noutate, Proiectul defineÈ™te noÈ›iunea de „organism de autoreglementareâ€. ÃŽn acest sens, art. 2, lit. n) prevede că â€organism de autoreglementare înseamnă uniunile, corpurile profesionale sau alte forme asociative ale profesiilor reglementate, care au competenÈ›e de reglementare a activității membrilor lor, prin emiterea de regulamente È™i instrucÈ›iuni privind activitatea È™i conduita etică a membrilor, de control È™i supraveghere a exercitării atribuÈ›iilor legale ale acestora;â€
Proiectul de act normativ consolidează conceptul de abordare pe baza de risc, prin stabilirea obligațiilor de efectuare a unor evaluări de risc cu rolul de a stabili sectoarele și activitățile în mod deosebit vulnerabile, precum și măsuri de gestionare a acestor riscuri. Trebuie notat faptul că stabilirea acestei obligații exprese în sarcina instituțiilor competente și a organismelor de autoreglementare reprezintă un element de noutate. În actele normative anterioare această obligație de evaluare fiind menționată doar în sarcina persoanelor fizice și juridice obligate să respecte dispozițiile legale[8] .
Mai mult, art. 57 , alin. (1) din Proiect prevede că â€ÃŽn termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi autoritățile de supraveghere È™i organismele de autoreglementare au obligaÈ›ia de a emite reglementari sectoriale în vederea aplicării dispoziÈ›iilor prezentei legi È™i a Regulamentului de aplicare a prezentei legiâ€.
Deci, în aproximativ 4 luni de la intrarea în vigoare, UNBR împreună cu organismele de supraveghere vor trebui să emită reglementări sectoriale în vederea aplicării dispozițiilor legii!
Iată noile reglementări din proiect, referitoare la rolul organismelor de autoreglementare, și obligațiile entităților raportoare față de acestea:
– Art. 25, alin. (1) prevede expres că modul de aplicare a prevederilor prezentei legi se supraveghează È™i se controlează, în cadrul atribuÈ›iilor de serviciu, de următoarele autorități È™i organisme:… e) organismele de autoreglementare supraveghează entitățile raportoare pe care le reprezintă.
– Art. 38 alin. (3): â€ÃŽn îndeplinirea obiectului său de activitate, Oficiul: ….cooperează cu organismele de autoreglementare cu privire la modul de implementare a obligaÈ›iilor ce le revin în baza prezentei legi È™i a legislaÈ›iei secundare în domeniuâ€.
– Forma È™i conÈ›inutul rapoartelor pentru activitate suspectă È™i pentru raportarea tranzacÈ›iilor care nu prezintă indicatori de suspiciune în cazul entităților raportoare, precum È™i metodologia de transmitere a acestora, sunt stabilite prin ordin al PreÈ™edintelui Oficiului, cu consultarea autorităților de supraveghere È™i organismelor de autoreglementare. ( 8, alin. 11)
– Entitățile raportoare au responsabilitatea de a demonstra autorităților cu atribuÈ›ii de supraveghere È™i control sau organismelor de autoreglementare că măsurile de cunoaÈ™tere a clientelei aplicate sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor È™i de finanÈ›are a terorismului care au fost identificate. 10, alin. (8)
– CircumstanÈ›ele È™i scopul unor asemenea tranzacÈ›ii (complexe È™i care au valori neobiÈ™nuit de mari sau al tuturor tipurilor neobiÈ™nuite de tranzacÈ›ii care nu au un scop economic, comercial sau legal evident n.n.) trebuie să fie examinate cât mai curând posibil de către entitățile raportoare, inclusiv pe baza unor documente suplimentare solicitate clientului pentru justificarea tranzacÈ›iei. De asemenea, entitățile raportoare măresc gradul È™i natura monitorizării relaÈ›iei de afaceri în scopul de a stabili dacă respectivele tranzacÈ›ii sau activități par suspecte. Constatările verificărilor efectuate trebuie să fie consemnate în scris È™i vor fi disponibile la solicitarea autorităților competente sau organismelor de autoreglementare. Art. 17 alin. (3)
– Autoritățile de supraveghere È™i control, precum È™i organismele de autoreglementare, prin dispoziÈ›ii specifice, vor dezvolta cerinÈ›e È™i mecanisme aplicabile referitoare la informarea entităților raportoare, cu privire la vulnerabilitățile sistemelor de prevenire È™i combatere a spălării banilor È™i a finanțării terorismului din alte țări. Art. 17, alin (5)
– ÃŽn baza acestor prevederi, entitățile raportoare vor examina circumstanÈ›ele È™i scopul tranzacÈ›iilor care implică persoane din țări care prezintă vulnerabilități în sistemele de prevenire È™i combatere a spălării banilor È™i a finanțării terorismului È™i care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaÈ›ionale în domeniu, È™i vor pune la dispoziÈ›ia autorităților cu atribuÈ›ii de control sau organismelor de autoreglementare la cererea acestora, constatările consemnate în scris. Art. 17 alin. (6)
– Entitățile raportoare, precum È™i organismele de autoreglementare au obligaÈ›ia de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului È™i autorităților de supraveghere È™i control, exclusiv în format electronic, prin canalele puse la dispoziÈ›ie de către acesta, cu precizarea naturii È™i limitelor responsabilităților încredinÈ›ate. Art. 22 alin. (1)
– Entitățile raportoare au obligaÈ›ia de a asigura instruirea corespunzătoare È™i periodică a angajaÈ›ilor cu privire la dispoziÈ›iile prezentei legi, precum È™i cu privire la cerinÈ›ele relevante privind protecÈ›ia datelor cu caracter personal È™i de a realiza procesul de verificare a angajaÈ›ilor, conform prevederilor Regulamentului de aplicare a legii. Documentele întocmite în acest scop se pun la dispoziÈ›ia autorităților cu atribuÈ›ii de control È™i a organismelor de autoreglementare, la cererea acestora. Art. 23, alin. (4)
– Entitățile raportoare au obligaÈ›ia de a identifica È™i evalua riscurile activității desfășurate referitoare la expunerea la spălarea banilor È™i la finanÈ›area terorismului luând în considerare factorii de risc, inclusiv cei referitori la clienÈ›i, țări sau zone geografice, produse, servicii, tranzacÈ›ii sau canale de distribuÈ›ie. (2) Evaluările întocmite în acest scop sunt documentate, actualizate È™i se pun la dispoziÈ›ia autorităților cu atribuÈ›ii de supraveghere È™i control È™i a organismelor de autoreglementare, la cererea acestora. Art. 24, alin (1)
În concluzie, cele mai consistente modificări și completări față de legislația în vigoare se referă la creșterea responsabilităților organismului de autoreglementare și a rolului acestuia în garantarea secretului profesional al avocatului în raport cu autoritățile cu atribuții în combaterea spălării banilor.
*
Uniunea Națională a Barourilor din România este pregătită încă de anul trecut pentru intrarea în vigoare a acestor reglementări, fiind finalizată aplicația informatică specializată pentru sesizarea electronică a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, raportarea tranzacțiilor suspecte, care ține seama de prevederile noilor reglementări și de obligațiile de prezervare a secretului profesional.
av. Florea Gheorghe
Președinte U.N.B.R.
[1] Ultima variantă a Proiectului de lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative a fost publicată pe site-ul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor la 31 ianuarie 2018.
[2] Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului
[3] Art. 10, lit. f) din Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului: Intră sub incidența prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice :notarii publici, avocații și alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistență în întocmirea sau perfectarea de operațiuni pentru clienții lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acțiuni sau părți sociale ori elemente ale fondului de comerț, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienților, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcționării sau administrării unei societăți comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăților comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfășurarea, potrivit legii, a altor activități fiduciare, precum și în cazul în care își reprezintă clienții în orice operațiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;
[4] Art. 5, alin.(9) din Legea nr. 656/2002â€Persoanele prevăzute la art. 10 lit. e) și f) nu au obligaÈ›ia de a raporta către Oficiu informaÈ›iile pe care le primesc sau pe care le obÈ›in de la unul dintre clienÈ›ii lor în cursul determinării situaÈ›iei juridice a acestuia ori al apărării sau reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultanță cu privire la declanÈ™area unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informaÈ›ii au fost primite sau obÈ›inute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilorâ€.
[5] DispoziÈ›ii asemănătoare găsim È™i în legea franceză- Ordonnance n° 2016-1635 du 1er décembre 2016 renforçant le dispositif français de lutte contre le blanchiment et le financement du terrorisme  – OrdonanÈ›a nr. 2016-1635 din 1 decembrie 2016 de consolidare a sistemului francez de combatere a spălării banilor È™i finanțării terorismului: Art. L. 561-36-2.-I. …”InspecÈ›iile sunt efectuate de către inspectorii special autorizaÈ›i de autoritatea administrativă. Fără a le fi opozabil secretului profesional, inspectorii pot solicita persoanelor controlate să comunice orice document pe orice suport È™i să obÈ›ină o copie, precum È™i orice informaÈ›ii sau justificări necesare pentru exercitarea misiunii lorâ€.
[6] Art. 25 – (1) Modul de aplicare a prevederilor prezentei legi se supraveghează È™i se controlează, în cadrul atribuÈ›iilor de serviciu, de următoarele autorități È™i organisme: 26 a) Banca NaÈ›ională a României È™i Autoritatea de Supraveghere Financiară, supraveghează È™i controlează categoriile de entități supuse supravegherii conform art. 26 È™i art. 27; b) AgenÈ›ia NaÈ›ională de Administrare Fiscală È™i alte autorități de control financiar/fiscal controlează entitățile raportoare, cu excepÈ›ia celor supravegheate de autoritățile prevăzute la lit. a); c) Oficiul NaÈ›ional pentru Jocuri de Noroc supraveghează È™i controlează entitățile raportoare prevăzute la art. 5 lit. d); d) Oficiul supraveghează entitățile raportoare care nu sunt supuse supravegherii autorităților prevăzute la lit. a) È™i controlează entitățile raportoare prevăzute la art. 5. e) organismele de autoreglementare supraveghează entitățile raportoare pe care le reprezintă.
[7] A se vedea Mihai Hotca â€Secretul profesional al avocatului în contextul legislaÈ›iei privind prevenirea È™i combaterea spălării banilor È™i finanțării terorismului (I)â€
[8] Expunere de motive la Proiectul de lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative