Baroul Mureş

La implinirea unui veac de la Unirea Basarabiei cu Romania, restituim prin reproducerea textului, o parte din lucrarile Congresului Avocatilor de la Chisinau

La împlinirea unui veac de la Unirea Basarabiei cu România, restituim (prin reproducerea textului), o parte din lucrările Congresului Avocaților de la Chișinău, prima manifestare profesională care a marcat realizarea efectivă a unificării profesiei de avocat din Basarabia cu profesia de avocat din România Mare, astfel cum acestea sunt reflectate în BULETINUL Uniunii Avocaților, Anul I, nr. 2-3 din mai-iunie 1924.

---

ANUL I, No.2 – 3. MAIU – IUNIE 1924

BULETINUL

Uniunii Avocaților

ORGAN OFICIAL AL CORPULUI AVOCAȚILOR DIN ROMÂNIA

Apare în fiecare lună, exceptând vacanțele mari.

Sub Direcțiunea Comisiunei permanente a Uniunii Avocaților

REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA

La Sediul Uniunii Avocaților. Palatul Justiției. București.

ABONAMENTUL COSTÄ‚ 50 LEI PE AN

și se poate face la Secretariatul oricărui barou din țară sau direct la

Administrația Buletinului prin mandat poștal.

---

…

CONGRESUL AVOCAȚILOR DIN ROMÂNIA (CHIȘINĂU)

 

ÃŽn zilele de 30 Aprilie, 1 È™i 2 Maiu a. c., s’a È›inut la ChiÈ™inău al treilea Congres general al avocaÈ›ilor din România întregită È™i cel dintâiu după constituirea Uniunii avocaÈ›ilor.

ImportanÈ›a acestui Congres este netăgăduită, prin faptul că înaintea lui, trebuia să se constate rezultatele obÈ›inute în primul an de funcÈ›ionarea Uniunii avocaÈ›ilor, acest organ care are menirea să realizeze nu numai unitatea sufletească a tuturor barourilor din tară, dar È™i să desăvârÈ™ească opera de unificare în organizarea È™i funcÈ›ionarea întregului barou român, È™i în special organizarea È™i punerea în funcÈ›iune a organelor È™i instanÈ›elor de judecată, creiate prin noua lege a Corpului (Consiliul general al Uniunii, Comisiunea permanentă È™i Consiliul superior de disciplină), precum È™i să înlăture dificultățile înnăscute cu ocaziunea aplicărei nouei legi, din cauza diversității legilor anterioare, cari guvernau diferite provincii cu obiceiuri È™i mentalități deosebite, – toate acestea au reclamat din partea conducătorilor Uniunii o muncă continuă, care însă a fost încoronată de frumoasele rezultate obÈ›inute după primul an de activitate.

În afară de aceasta, Congresul dela Chișinău a fost și o manifestare națională a baroului român în chestia Basarabiei. Ca în toate chestiunile mari ale neamului, baroul român a ținut să-și spună cuvântul său și în această chestiune.

Iată dece am consacrat un număr dublu al Buletinului Uniunii, pentru darea de seamă a acestui Congres.

…

După aceasta, d-l președinte dă cuvântul d-lui Luca Brândză, decanul baroului Chișinău. care salută pe congresiști în numele colegilor basarabeni, cu următoarele cuvinte :

„În al treilea Congres al avocaților din România întregită, exprimăm devotamentul nostru nețărmurit fată de Patrie și Tron.

Aducem prinosul nostru de sfioasă recunoÈ™tință față de cei ce n’au putut supravieÈ›ui suferinÈ›elor È™i s’au jertfit pentru înfăptuirea È™i menÈ›inerea unirii acestui pământ românesc Ia Patria mumă.

Salutăm pe cei ce au pus, pentru prima oară, piatra de fundament, la zidirea ideei naționale în Basarabia, realizând-o cu riscul vieței, ai căror reprezentanți, în parte, participă cu noi la această serbare.

Aducem omagiul nostru reprezentanților justiției, singura garanție pentru ziua de astăzi, că edificiul Statului nostru nu se va dărâma. Cu atât mai mult se cuvine să fim cu privirile ațintite iată de slujitorii dreptății, cu cât condițiunile lor de viețuire sunt cu totul excepționale.

Salutăm pe reprezentantul puterei armate, în persoana d-lui General comandant al Corpului din ChiÈ™inău. Acest scut nebiruit contra tuturor atacurilor zilnice din afară È™i contra încercărilor de turburare dinăuntru. Armata È™i justiÈ›ia, două instituÈ›ii surori, cari se complectează una pe alta, după cum justiÈ›ia n’ar putea dăinui fără ajutorul sabiei, căci i-ar lipsi È™i liniÈ™tea necesară ca să hotărască È™i forÈ›a trebuincioasă ca hotărîrile ei să fie aduse la îndeplinire; tot aÈ™a nici puterea armată n’ar fi eficace, dacă n’ar fi justiÈ›ia È™i ideea de echitate care să-i conducă paÈ™ii. Sabia pusă în slujba dreptăței totdeauna a triumfat È™i la noi acest principiu n’a fost călcat. Noi am fost È™i vom fi biruitori.

Cu cuvenită smerenie creștinească ne închinăm în fata reprezentanților bisericei, călăuzitorii noștri sufletești, dela care am așteptat și așteptăm îndemnuri și pilde la o complectă unire sufletească.

Salutăm pe toți reprezentanții Uniunii generale a avocaților din România, acești luptători tăcuți, cari au știut să creieze cea mai minunată instituțiune profesională, ce cu atâta succes duce la răspândirea ideei naționale și cimentarea legăturilor sufletești dela un capăt la altul al țării.

Salutăm pe toți confrații congresiști, cari și-au părăsit liniștea căminurilor în zilele luminate de sărbători creștinești și au răspuns, în număr atât de mare, la strigarea noastră, înfruntând toate greutățile inerente unor asemenea împrejurări și urându-le bun venit, dorim ca din această întrunire, care depășește cu mult cadrele unei adunări profesionale, să iasă roadele așteptate :

1. Organizarea temeinică a Corpului avocaților ;

2. Asigurarea unui traiu corespunzător timpului pentru slujitorii dreptăței și răspuns fără putință de replică celor ce în mod injurios pun în cumpănă caracterul românesc al acestui colț de țară.

…

Discursul D-lui Președinte.

 

Apoi ia cuvântul d-l Dem. I. Dobrescu, președintele Uniunii avocaților, primit cu salve de aplauze, care pronunță următorul discurs, des întrerupt de aplauzele întregei asistențe :

               Domnilor miniștrii,

               Doamnelor și domnilor,

Când Voevodul Ștefan al Moldovei cerea creștinătății ajutorul ei, ca să apere Cetatea-Albă contra turcilor, el scria Dogelui Veneției: Cetatea Albă este toată Moldova. Astăzi când corpul avocaților, care reprezintă conștiința morală a țărei, și care în numele ei, vorbește conștiinței morale a lumei, ca să protesteze contra amenințărilor dela Nistru el poate să spună ca și Voevodul Ștefan: Astăzi Basarabia este toată România.

Pentrucă astăzi se repetă la Nistru ameninÈ›area de mai multe ori milenară care ne-a venit totdeauna dela Răsărit, când în numele barbariei, când în numele religiei È™i când în numele democraÈ›iei, de oarece dacă pentru lumea toată, totdeauna dela răsărit a venit lumina È™i căldura, pentru neamul românesc dela răsărit ne-a venit totdeauna năpastea È™i viforul. ÃŽn Basarabia s’a jucat totdeauna marea tragedie a neamului nostru È™i de aceea Basarabia este osuarul românismului, este Panteonul eroilor necunoscuÈ›i ai neamului nostru È™i râul de unde ne vin toate nenorocirile noastre, n’ar mai trebui numit râul Nistru, ci râul Sinistru.

Când omenirea va ști odată bine istoria neamului nostru, Mihai Viteazul și Ștefan cel Mare vor trebui să fie trecuți printre eroii omenirii, pentrucă ei au apărat la Nistru frontierele Europei, frontierele civilizației, frontierele democrației și civilizației umane.

La nouile amenințări făcute astăzi în numele democrației teroriste, a venit țara toată și rând pe rând, ca să protesteze la râul Sinistru. A venit armata și Ia provocare a răspuns: prezent; a venit religia și a răspuns: păcat; a venit inteligenta și a răspuns: barbarie. Noi avocații venim ca legionari ai justiției să protestăm în numele justiției si în numele democrației și să denunțăm, să acuzăm și să condamnăm această încercare de amenințare. La această amenințare dela Nistru, noi putem să răspundem cu vorbele unui țăran român care cerea dreptate pentru clasa lui: „În chestiunea Basarabiei noi ne lăudăm numai cu dreptatea noastră”..

În teoria ei asupra omului și societăților umane, democrația violentă a uitat tocmai pe om, pentru că ea vrea să aplice societăților umane, teoriile ei scoase din sufletul societăților animale, unde nu domnește decât morala războiului, cu dictatura și cu teroarea sanguinară, din care democrația teroristă a scos dictatura și teroarea de clasă, de rasă, de profesiune și de popoare, cu uciderea omului și ideii, cu mecanica suferințelor omenești, pentruca să ajungă la fericirea omenirei.

Dar sărmana noastră omenire a udat cu sângele ei tot pământului acesta pe care trăeÈ™te, tocmai pentru ca să ajungă la respectul omului È™i ideiei È™i la sfinÈ›irea luptătorului pentru orice ideie È™i pentru orice dreptate. DemocraÈ›ia violentă vrea să înece lumea în sânge, pentruca să uităm tocmai ceiace cu sângele lor, ne-au câștigat toate generaÈ›iunile È™i toate revoluÈ›iunile omenirei. DemocraÈ›ia teroristă È™i dogmatică, vrea să facă vivisecÈ›iune umană, vrea să ucidă o lume pentru o ipoteză, care poate fi È™i un adevăr, dar poate fi È™i o eroare, pentrucă ea încă n’a învățat, că singurul adevăr al omului, este îndoiala de orice adevăr È™i singura dreptate este respectul tuturor dreptăților.

Fără îndoială pentru orice adevăr È™i pentru orice dreptate, omenirea poate ajunge la măcelăria universală, care ar face poate să triumfe adevărul È™i dreptatea dintre oameni, dar într’o lume rămasă fără oameni.

Ea ne deschide orizonturile triste ale omenirei, care peste câmpul de cadavre și de ruine, care ar înconjura tot pământul nostru, ar putea să vadă fluturând steagul unui adevăr și al unei dreptăți inutile sau al unei erori și al unei nedreptăți crude.

De aceea democraÈ›ia teroristă, nu poate înÈ›elege umanitatea în numele căreia ea pretinde că luptă È™i cu dictatura mondială pe care o începe astăzi cu România, ca va îneca omenirea în sânge, pentrucă, niciodată în istoria lumei n’au fost iată în față două clase aÈ™a de înarmate È™i de țări cari descărcând toată ura lor ațâțată în numele umanității, vor distruge orice civilizaÈ›ie È™i orice democraÈ›ie. Niciunul din acei bandiÈ›i ai popoarelor n’a putut face atâta rău omenirei, cât ar putea face teoria dictaturei È™i teroarei, care pe căile inumane vrea să ne ducă la umanitate.

Vedem toate roadele acestei teorii în vântul de reacțiune care bântuie asupra lumei întregi, pentru că democrația violentă este aliata inconștientă a reacționarismului universal.

Tot astfel ea nu putea înÈ›elege nici idealismul naÈ›ionalismului, deÈ™i întregirea naÈ›ionalității este primul pas către întregirea umanității, pentrucă eu iubesc È™i mai mult omenirea, tocmai pentrucă omenirea mă cuprinde È™i pe mine È™i cuprinde È™i naÈ›iunea mea. Numai naÈ›iunile ca È™i indivizii cari înÈ›eleg durerile lor, pot să înÈ›eleagă È™i durerile altora È™i durerile omenirei. […]

De aceea ea nu poate înÈ›elege nici izbânda naÈ›ionalismului, care ne-a redat Basarabia victorioasă, tot atât de românească astăzi, ca È™i în ziua crimei din 1812. Filosoful Epictet spunea tiranilor din vremurile lui: Voi mi-aÈ›i redus în sclavie trupul meu, dar eu am rămas om liber, pentrucă sufletul meu a rămas tot liber. Tot astfel Basarabia martiră, dar nu învinsă într’o luptă seculară È™i dârză, cu cotropitorul ei, a putut tot timpul să spună tu mi-ai robit pământul meu, dar nu sufletul meu. Și vedem această minune a sentimentului naÈ›ional victorios, care impune juriÈ™tilor ruÈ™i să comenteze codul lui Andronache Donici È™i obiceiurile moldoveneÈ™ti, pentrucă spiritul juridic latin învinsese spiritul juridic slav.

DemocraÈ›ia violentă nu poate înÈ›elege nici oroarea crimei istoriei din 1812, care pe noi ne înfioară È™i astăzi după mai mult de o sută de ani. Boerii țării ceruseră Domnului să protesteze la congresul dela Viena, că s’a luat „tot trupul È™i inima tării”, iar mitropolitul Veniamin după ce vedea ideia protestului respinsă, spunea cu durerea în suflet: „Pentru Bucovina, Ghica Vodă È™i-a perdut  viaÈ›a È™i noi pentru Basarabia nu facem nici măcar un Protest”. Iar martorul vremei Manolache Drăgici, ne povesteÈ™te cu revoltă în suflet È™i cu lacrămile în ochi toată tragedia despărÈ›irei Basarabiei de Moldova în anul 1812: „Ceasurile acelea au fost de plângeri un timp neuitat; pentru că poporul cu cârdul, cu turmele de oi, încinsese toată marginea Prutului dela un capăt la altul, mergând È™i venind de prin sate È™i de prin târguri săptămâni încheiate, cu luarea de bună ziua dela părinÈ›i, dela fraÈ›i È™i dela rudenii, cu care crescuse È™i vieÈ›uise împreună până în vremea aceea, când se despărÈ›eau unii de alÈ›ii pentru totdeauna”.

Democrația teroristă care nu poale înțelege căldura sentimentului național, trebuia să ajungă o democrație chițibușară, care poate face chițibușărie mititică, chiar atunci când este vorba de inimă și de suferința omenească, pentrucă deși unirea noastră cu Basarabia a fost proclamată de Sfatul țărei, ea ne mai spune că, Basarabia era furată de ruși dela turci, iar nu dela români, că noi am reocupat Basarabia fără plebiscit și cu forța armelor și că de aceea Rusia consideră unirea noastră cu Basarabia ca nulă și neavenită.

Noi È™tiam că moÈ™tenitorul demn È™i cinstit, renunță cu indignare la o moÈ™tenire pătată; È™tiam că este mai uÈ™or să comiÈ›i o crimă decât s’o justifici. Numai democraÈ›ia teroristă, cu concepÈ›ia ei materialistă È™i cinică a lumei, se poate face complicea celui mai prădalnic È™i mai sanguinar autocratism È™i poate revendică moÈ™tenirea lui, pentru că vedem cu durere că între dictatura autocratică È™i dictatura democratică, nu este nici o deosebire morală.

Atunci când democrația violentă spune că Rusia a furat Basarabia dela turci, care o furaseră dela noi, ea face întocmai ca hoțul, care vrea să justifice crima sa, spunând că el nu este vinovat de furt, pentru că el a furat lucrul dela primul hoț, iar nu dela păgubaș.

Iar când ne vorbește de plebiscit pentru o provincie curat românească și după istorie și după rasă și după suflet, ea face întocmai ca hoțul de copii, care în fata procurorului care mi-a găsit copilul, mi-ar cere să-i dau actul de naștere al copilului furat. Cât despre ineleganța ocupațiunei armatei, cu care noi ne-am fi luat Basarabia și care nu-i place tocmai democrației teroriste, ea face întocmai ca banditul de drumul mare, care atunci când l-am prins și i-am smuls cu forța lucrul prădat de el, mi-ar face o vină că nu cunosc codul manierelor elegante.

Când ne spune că unirea noastră făcută în numele naționalismului și istoriei, ea o consideră nulă si neavenită, tocmai din cauză că noi n’am păzit aceste forme elegante, ea mi-aduce aminte de o rugăciune de ploae făcută de preoți în evul mediu, la care după protocol trebuia să învite și magistratura. Deși după rugăciunea făcută căzuse o ploaie torențială, magistrații formaliști, cari nu fuseseră invitați se strângeau în complectul ședinței și declarau rugăciunea de ploaie ca nulă și de nul efect.

Baroul român se va adresa tuturor Barourilor din lume, pentru ca ele să condamne ciudatul drept pretins de Rusia asupra Basarabiei noastre, pentru că toate barourile din lume vor vedea, că nu poate să existe drept contra dreptătii.

Baroul român a fost ridicat de legiutorul nostru înÈ›elept la rangul de instituÈ›iune socială È™i el este conÈ™tient de tot rolul mare pe care i l’a dat un legiuitor luminat. Baroul român instituÈ›iune de stat, vrea să rămână baroul țărei È™i astfel cum declarăm d-lui ministru al justiÈ›iei, el va fi totdeauna devotat colaborator al oricărui ministru al țărei, pentrucă corpul avocaÈ›ilor È™i Uniunea lor, nu cunoaÈ™te în tara noastră decât un singur partid: È›ara românească.

EI a căutat să ajute statul român în opera lui de unificare sufletească È™i putem spune împreună cu baroul de Sibiu, că legea de unificarea barourilor a È™i unificat barourile noastre ca printr’o minune È™i a putut să dea țărei desbinate È™i învrăjbite, un exemplu mare de destindere sufletească.

Pentru unificarea provinciilor reprezentate în barou, corpul avocaÈ›ilor s’a condus de spiritul È™tiinÈ›ific, care constată că sufletul unei societăți nu se poate distruge cu forÈ›a, nici cu viclenia, pentrucă sufletul ca È™i dinamita nu se poate comprima. Noi avocaÈ›ii, cu spiritul nostru obiectiv, am ajuns toÈ›i la acest spirit comun, că trebue să respectăm spiritul fiecărei provincii, È™i să luăm fiecare provincie cu mentalitatea ei. Cu acest adevăr È™tiinÈ›ific, noi în barou am reuÈ™it să armonizăm spiritul combativ È™i sistematic al Transilvaniei, cu spiritul delicat È™i fin al Bucovinei, cu spiritul libertar È™i mistic al Basarabiei È™i cu spiritul autoritar È™i versatil al regatului în baroul român, nu mai există nici regățean, È™i nici regional, nu mal există decât avocaÈ›i fraÈ›i.

Noi am ajutat statul român să strângem în jurul lui pe confraÈ›i […] È™i putem să declarăm astăzi, că în baroul nostru nu este o criză minoritară. ÃŽn această direcÈ›ie spiritul obiectiv al baroului român, a găsit principiul fecund al naÈ›ionalismului moral, care face din naÈ›ionalism o religie È™i pătrunÈ™i de religia naÈ›ionalismului român, noi am respectat naÈ›ionalismul tuturor acelor confraÈ›i, care respectă naÈ›ionalismul nostru. Pentru noi naÈ›ionalismul este o religie, în care poate intra orice drept credincios, care admite baroul nostru naÈ›ional È™i naÈ›ionalist; pentru noi naÈ›ionalismul este în suflet, iar nu în sânge; pentru noi este adevărat acel naÈ›ionalism care face naÈ›ionali, iar nu acei care-i goneÈ™te.

Marele demagog încoronat. Napoleon I care nu înÈ›elegea naÈ›ionalismul moral, punea să distrugă actul său de naÈ™tere si actul primei sale căsătorii, care vorbea de acel act, ca să nu se vadă că el să născuse înainte de încorporarea Corsicei la Franta. DeÈ™i marele francez se născuse italian È™i sângele lui era grec, de oarece istoria îi cunoaÈ™te rude ,care purtau numele de ,,Caicmeros” adică ,, parte bună”, care a fost tradus în ,,Bonaparte”, el n’a fost mai putin gloria FranÈ›ei.

ÃŽn Oradia-Mare spuneam confraÈ›ilor mei unguri, că deoarece am constatat că ultimii doi decani unguri din acel barou n’aveau portretele lor, am rugat baroul român din Oradia-Mare, să facă portretele ultimilor doi decani unguri din acel barou. Și baroul român a È™i instalat partretele decanilor unguri, în mirarea È™i mulÈ›umirea moÈ™tenitorilor lor.

Atunci când unii dintre noi, cu naÈ›ionalismul mai iute, cereau să impunem imediat limba română în tribunale, Ie răspundeam cu vorbele lui Millerand, guvernator al Alsaciei È™i Lorenei după alipire, care spunea că nu impune germanilor numai decât limba franceză, pentru că el preferă ca ei să binecuvinteze FranÈ›a în limba germană, decât s’o blesteme în limba franceză.

Pot să afirm că obiectivitatea baroului român, a putut ajunge cel puÈ›in la acest rezultat, că în acest barou nu mai pot fi avocaÈ›i minoritari decât acei cari vor să rămână minoritari È™i pot să afirm cu mândrie, că avocaÈ›ii români […], au declarat la festivitățile noastre, că Baroul Român civilizat i-a făcut să fie cetățeni devotaÈ›i ai Statului român.

Corpul avocaÈ›ilor a dat È™i va da tot concursul său, pentru menÈ›inerea legalității în È›ara noastră, în care se propagă în teorie È™i în fapt curentul ilegalității. Pentru aceasta, trebuie să înlăturăm toate cauzele care slăbesc justiÈ›ia. Repetăm declaraÈ›iunea făcută È™i altădată d-lui ministru al justiÈ›iei, că baroul nostru s’ar simÈ›i mândru să colaboreze cu orice ministru al justiÈ›iei, la punerea justiÈ›iei pe alte baze.

Magistratura trebue să devină o putere complect autonomă, de puterea executivă, pentru că puterea executivă însemnează „politică” È™i de aceea trebue să ajungem la principiul că puterea judecătorească este autonomă È™i fără nici um amestec al puterei executive la numirea, înaintarea, mutarea È™i judecata magistraÈ›ilor. Puterea executivă trebue să n’aibă decât rolul simbolic, de a executa deciziunile Consiliului superior al Magistraturei. Atingerea unei puteri mari È™i abuzive ca cea executivă, de puterea mai mică judecătorească, nu poate face bine nici întăririi, nici funcÈ›ionării nici reputaÈ›iunei puterei judecătoreÈ™ti. Puterea executivă trebue să rămână departe de cea judecătorească, cu rolul de a o controla prin delegaÈ›i ai ei, din afară de magistratură È™i fără alt drept decât să denunÈ›e È™i să acuze abaterile magistraÈ›ilor înaintea Consiliului superior al magistraturei. Pentru a combate spiritul de corp, care s’ar putea forma în magistratură, ca în orice corp, trebuesc introduÈ™i în Consiliul superior al magistraturei, reprezentanÈ›i ai Facultăților de drept È™i ai Barourilor.

Tot pentru întărirea spiritului de legalitate prin prestigiul justiției, trebuie asigurată viața magistraților. Starea economică a magistraturei, nu numai că este o cruzime, dar salarizarea ei este atât de derizorie, încât ea este dăunătoare prestigiului ei, pentru că ea arată importanța pe care o dăm noi acestei mari puteri în Stat.

Corpul avocaților roagă stăruitor pe domnul ministru al justiției care are rolul și prestigiul necesar, să realizeze o faptă mare, pentrucă noi înțelegem toate dificultățile noastre bugetare, dar pentru armată și magistratură, putem merge până la sângerarea cetățeanului, care trebuie să dea totul ca să-și poată apăra țara cu sprijinul armatei și să-și apere viața și onoarea cu ajutorul magistraturei.

Suntem colaboratorul dv. devotat, pentru ca să atragem pe împricinați în Palatul Justiției, pentrucă orice măsură care gonește pe împricinat din Palatul Justiției, îl împinge în stradă, deoarece orice ilegalitate este un început de revoluție. Taxele justiției sunt așa de mari și desființarea actului de paupertate așa de antidemocratică, încât nu mai pot face proces decât cei bogati și justiția a ajuns justiția milionarilor.

Învățământul juridic este atât de utilitarist, încât el nu poate da decât practiciani fără preparațiunea filosofică necesară care dă orizonturi și magistratului și avocatului și funcționarului, preparați la școala de drept. Școala de drept a ajuns facultatea controverselor și dacă metoda va mai continua, vom avea justiția tipicarilor.

Justiția noastră are încă o organizatie prea formalistă, în care pentru o centimă sau pentru o virgulă, poți să pierzi un drept; justiția noastră este justiția chițibușarilor și societatea vrea mai puțin drept și mai multă dreptate.

În vântul de arbitrar și ilegalitate, care amenință patria noastră, noi avocații ne facem un punct deosebit de onoare, să luptăm pentru întronarea legalitătii și vrem să facem din corpul avocaților apărătorul legei și în barou și în afară de barou, pentrucă corpul avocaților, ca toate profesiunile nobile, din barou profesional trebuie să devină barou social. Medicul care vede boala individului, nu poate să nu se urce și la cauzele ei sociale: preotul care combate păcatele omului, nu poate să nu caute și cauzele lor sociale: literatul care celebrează calitățile sufletului omenesc, nu se poate să nu caute și obârșia decadenței lui sociale și de aceea și doctorul și preotul și artistul, au devenit doctori, preoți si artiști cetățeni. Baroul care combate nedreptatea din palatul justiției, nu poate să nu se urce la cauzele ei din afară de palatul justiției, nu poate să nu devină barou cetătean.

Vrem ca fiecare barou să devină cavalerul legalității, și vom strânge fondul arbitrarului, dela barouri și dela cetățeni, cu care să susținem pe victima săracă a oricărui arbitrar, până la reprimarea definitivă a samavolniciei și cu dreptul de a delega pe orice avocat din țară în apărarea unei victime din oricare punct al țărei. Vrem să înființăm confreria legalității, pentru ca să se știe, că pentru apărarea legalității în țara românească, sunt avocați totdeauna și pretutindeni.

[…]